
In fiecare an imi spun ca nu voi face martisoare. De ce ? Pentru ca martisoarele sunt un simbol al primaverii. Al bucuriei. Al zambetelor. Martisoarele trebuie date din inima, nu din obligatie. De placere, nu pentru ca "asa e frumos". Din dragoste si nu pentru ca "aaaaaa, iar stric bani".
Si totusi in fiecare an vine o zi cand ma asez la masa de lucru si incep sa fac.... da.... martisoare. Poate de prea multa iarna. Sau de dor de soare. De albine si buburuze. Poate pentru ca brusc un nor pufos mi-a soptit ca TREBUIE sa fac martisoare. Si fac. Zambind, cu drag si chef de lucru. Si in fiecare an sper sa fie daruite cu drag. Si sa aduca zambete.
Si pentru ca e tot mai greu sa ne rupem din paine pentru mici placeri (ne)vinovate, anul acesta am vazut ca trendul este de multiuz. Martisoare care dupa perioada in care stau aliniate frumos cu snuruletul lor furat din meri infloriti, devin altceva: un charm pentru o bratara sau o poseta vesela, un accesoriu pentru telefon, o brosa, un med...
Citeste tot