Joi seara am decis sa iesim la teatru. Nu citisem absolut nimic despre piesa – Humpty Dumpty – si in afara de un scurt teaser vazut astazi pe Facebook, habar nu aveam la ce sa ma astept.
Si tare ma bucur. Pentru ca am avut reactii cat se poate de diferite…in functie de momentele piesei. Nu am sa ma pun sa fac un review – nici pe departe nu este aceasta menirea mea – dar, pornind de la subiectul piesei nu pot decat sa nu ma intreb: oare noi ce am face in aceeasi situatie?
Pe scurt, un cuplu de New Yorkezi – Nicole si Max – pleaca la o cabana la munte pentru a se relaxa, departe de tumultul zilnic. Cu ei vor sta inca un cuplu – Spoon si Troy – veniti …pentru acelasi lucru (care, de fapt, se dovedeste a fi o minciuna), iar alaturi de ei va fi prezent si Nad, cel care are grija de cabana. In toiul petrecerii se ia curentul iar cei patru “rezidenti” sunt nevoiti sa faca fata vietii fara telefon, frigider, caldura…pe scurt toate lucrurile cu care ei erau obisnuiti in New York, respectiv LA.
Vazand reactiile lor, nu pot decat sa ma intreb: noi cum am reactiona? Sigur, toti spunem ca abia asteptam sa ne “deconectam”, sa uitam de munca si sa ne simtim bine undeva, departe de tot. Dar oare e asa? Atunci cand ti se taie tote utilitatile cu care erai obisnuit , nu cumva intrii in panica? Si nu cumva incepi sa ai iesiri paranoia, intocmai ca si Nicole? Sau poate te apuca scrisul unei mari capodopere, ca si pe Max? Sau poate alegi sa fugi, cu orice risc (Troy).
Echilibru nostru este fragil -intocmai ca Humpty Dumpy (sat on the wall, Humpty Dumpty had a big fall) – si la fel de fragili suntem si noi in situatii limita. Poate ca atunci vedem adevarta noastra “fata” si uneori, sau mereu, nu ne convine…fie ca am vrea sa nu afecteze, fie ca relizam cat de greu este sa ne desprindem de cotidian.
Pe final , va propun un exercitiu de imaginatie: cum ar fi sa mergeti in excursie la munte pentru un weekend, si sa aveti surpriza ca nu aveti nici o utilitate si nici semnal la telefon? Ati rezista “eroic” sau ati avea adevarte accese de paranoia? Iar daca imaginatia nu poate merge atat de departe, incercati, macar un weekend sa uitati de net, tv, telefon…si petreceti cateva momente minunate doar cu cei dragi.
(c) foto
Poi adevarul ca sigur nu as fi stat vreo 2 luni cum or stat ei pana vine curentul. Iar faza ca nu or avut un nenorocit de generator intr-o cabana detinut de elita americii ii cam greu de crezut. NU cred ca as astepta 2 luni dupa o minune! (si daca ar ninge)
[...] de teatru şi am rămas plăcut surprins. Pe lângă faptul că au fost două piese superbe Humpty Dumpty si A 12 noapte, cea mai bună piesă de Shakespeare pe care am văzut-o (nu mă consider un mare [...]
[...] 23 februarie, ora 19,00, sala Studio – „Humpty Dumpty“, de Eric [...]