Vineri (23.dec) , in timp ce facem bradutul, iubi facea poze (si ma ajuta, evident). Chiar il intrebasem unde are de gand sa urce pozele…amandoi am urcat din poze pe Facebook si Google+, de fapt, asa ca , ne scuzati de pe acum pentru spam-ul cu bradul nostru de Craciun.
Sa va povestesc putin despre cateva traditii din casuta noastra. Inca de cand eram mica, nu concepeam sa fac bradul “prea devreme” (adica cum se face prin USA, imediat dupa Thanksgiving), asa ca mai mereu il faceam in Ajun sau cel mai devreme cu o zi-doua inainte.
Cu exceptia anilor 2009 si 2010 -cand din motive personale nu am mai facut bradut – in toti anii (de cand m-a nascut,adica de mult) am avut bradut. Si da, am pozele doveditoare!
Faza cu Mos Craciun a picat repede insa. Din ce am aflat (si am vazut poze) pe la vreo trei anisori s-au gasit ai mei sa il imbrace pe bunicul meu in Mos Craciun. Doar ca au uitat sa ii dea si ceasul jos. Evident ca l-am detectat si am reactionat ca atare. Adios mitul cu Mosu. Ai mei si acum (dupa mai bine de 20 de ani) rad pe seama mea si a perspicacitatii timpurii. offf…
Printre “maniile” mele se numara: pomul bi-color (argintiu/albastru de ani buni, dar i se pregateste o schimbare) si colectionarea de ornamente de Craciun (anul asta am adus patru bucati din Budapesta). Nu veti vedea la mine in bradut bombane de Craciun (si cand le primeam statea in ceva bol langa brad) sau chestii care dau spre kitch.
Cand eram mica imi faceam singura ornamentele: conuri date cu lipici si trecute prin cioburi foarte fine de glob (pe vremea cand erau globuri de sticla si se spargeau foarte repede), nuci facute in acelasi stil, dar si turta dulce facuta impreuna cu bunica si care primea forme de brad, steluta, inimioara. Din pacate nu prea mai am timp de asa ceva…
Dar ce legatura are bloggerul din mine cu toata povestea de mai sus? Evident, pozele cu bradutul nostru au ajuns pe Facebook, Google+, dar si ca baza pentru urarile de sarbatori puse blog si trimise colegilor de la munca. Iar plimbarile noastre de la targurile de Craciun din Budapesta si Arad, au ajuns si ele subiect de blog.
Insa aseara, dupa ce am pus doua poze pe Facebook (una cu vinul fiert marca Cristina hehe) am ales sa tin telefonul in geanta si sa nu il mai bag in seama. A fost, totusi, seara de Ajun , petrecuta absolut minunat cu iubi si doi prieteni dragi.
Articol scris pentru concursul organizat de Blogatu si care poate aduce bloggerilor cu poze faine un pachet de hosting si altor trei norocosi stick-uri USB de 4 GB.
(c) foto Cristina P. Toate pozele au fost facute cu aplicatia Camera Effects de pe SE Xperia X10.
Frumos bradul!
multumim! :)